​

           „Dacă ar fi să mă gândesc la o comunitate ca la un trup, aș spune, fără să rămân prea mult pe gânduri, că Școala este inima acestui trup fără de care nu ar putea trăi/dezvolta nimic. Școala nu rămâne doar o instituție, ci devine locul amintirilor, formării, bucuriilor și speranțelor, toate la un loc formând o altă inimă destinată, poate, altor comunități în funcție de idealul fiecăruia. A da glas acestor emoții pe care le adunăm zi de zi este un gest de normalitate; o atitudine pe care neobosiți o vom transmite și elevilor noștri/viitorilor noștri elevi.”, scriam în articolul „Într-o școală a normalității”, din revista școlii în ianuarie 2023.

 

               Dragi elevi,

         Sunteți (în) inima transformărilor cotidiene, suficient de accentuate încât să vă ofere senzația că totul se conformează vitezei. Sunteți presați să învățați repede, să fiți disponibili să acceptați orice schimbare, să „tehnologizați”, „virtualizați”, „performați”.  Școala a înțeles această nevoie (care nu e neapărat doar a voastră), și vă susține. Poate că nu putem face totul, poate că nu vă putem preda lecțiile pretențioase și imprevizibile ale vieții, de aici și declarația tot mai generalizată: „Școala nu te învață cum să reușești în viață!” Însă ceea ce facem noi, dăruind tot efortul și capacitatea noastră intelectuală, este să vă predăm, în ani, cu trudă, greu vizibil și cuantificabil, complicatul echilibru dintre „a ști” și „a fi”.

            Primul obiectiv cred că este mai simplu de realizat. Te așezi la o masă, cu creionul, hârtia, tableta, laptopul, eprubeta, bucata de lemn, de metal etc și exersezi sub îndrumarea profesorului. Dacă ești consecvent reușești! Dacă nu, atunci vei pricepe că trebuie să fii consecvent cu alte abilități pe care le ai; și în acest caz vei reuși. Vei învața că „a ști” este o conjugare fericită între consecvență și (o) pasiune, nefiind circumscris doar școlii.

         Cel de-al doilea se formează și rafinează pe alte coordonate care, ca și în primul caz, nu rămân doar în școală. „A fi” înveți prin relațiile pe care le construiești, autoritatea, respectul, dăruirea, cinstea pe care ilustrezi prin fapte. Din (ne)fericire nu există discipline pentru fixarea obiectivelor lui „a fi”, dar școala este cea care încă are autoritatea unor modele autentice pe care ați putea să le urmați.

            Astfel, școala te pregătește să reușești în viață, fără să poată gira deciziile tale ulterioare!

 

            Dragi părinți,

      Copiii dumneavoastră sunt lumină în familie și speranță în societate! De mici ni-i încredințați în școală convinși fiind că vor deprinde cunoștințe, abilități și se vor forma ca oameni. Dar nu uitați că școala nu poate oferi niciodată căldura familiei, dialogul de la cină (despre care unii copii nu au ce să-și amintească), exuberanța și bucuria unei excursii în familie.  NU!  O spunem răspicat! Ea poate susține, accentua, da sens „bunei educații de acasă, bunului simț, coordonatelor morale” învățate în familie, dar nu vă poate înlocui! Reflectați, vă rog, asupra acestor cuvinte!

          Dumneavoastră nu mai aveți timp să „dădăciți”, știm cât de dificil este să treceți prin viteza unui prezent pe care, poate, nici nu-l mai vrem explicat, însă împreună cu școala copiii dumneavoastră/ elevii noștri pot învăța să devină lumină și speranță în lume!

 

        Vă dorim un an școlar rodnic (care nu este echivalent cu succesul de scenă), cu multă sănătate (care trebuie să fie și sufletească) și liniște (absența zgomotului asurzitor al neștiinței), valori pe care atât de puțini le mai amintim în legătură cu școala.

 

Director,

prof. dr. Petrea Constantin