2026-2027

 

Un nou an școlar. O nouă speranță, aceeași responsabilitate.

 

      Dragi elevi,

      Stimați părinți,

      Dragi colegi,

​

           Fiecare început de an școlar are ceva aparte. Are emoția revederii, nerăbdarea unui nou început, întrebările pe care încă nu le știm și, mai presus de toate, speranța că vom putea face lucrurile puțin mai bine decât le-am făcut ieri.

          Dar fiecare început este nu doar o speranță, ci și o încercare. Școala înseamnă, înainte de orice, răbdare și dedicare. În școală, nimic cu adevărat important nu se construiește sub imperative și nimic nu poate fi așezat pe un cântar. Nu putem măsura întotdeauna în note, procente, statistici sau rezultate ceea ce se întâmplă în sufletul și în mintea unui copil.

            Educația are nevoie de timp. Are nevoie de oameni care să creadă, să repete, să explice, să aștepte și, uneori, să o ia de la capăt. De aceea, cred că școala trebuie iubită și înțeleasă, nu doar tolerată. Pentru că școala face parte din viața noastră, fie că îi mai călcăm pragul sau nu. Fiecare dintre noi poartă în el o școală: un profesor, o întâmplare, o lecție, o încurajare sau, poate, o nedreptate pe care nu a uitat-o.         

           Școala nu este doar clădirea în care intrăm dimineața. Este una dintre instituțiile care ne-au format ca oameni și ca societate. Și tocmai de aceea trebuie să vorbim despre oamenii ei. În școală nu există, în primul rând, funcționari. Există oameni. Există profesori. Există copii. Există părinți. Există destine.                Ideea de a transforma profesorul într-un simplu funcționar mi se pare profund neinspirată. Iar uneori, din păcate, sunt unii care se folosesc de această imagine tocmai pentru a goli profesia de ceea ce o face esențială: vocația, responsabilitatea, judecata profesională, relația umană și libertatea de a educa. Profesorul trebuie să respecte legea, desigur. Dar nu trebuie să uităm niciodată că legea este cadrul în care se desfășoară educația, nu substitutul educației. Școala trebuie să rămână un spațiu real al învățării. Un spațiu în care drepturile sunt cunoscute și respectate, dar în care responsabilitatea își găsește locul înaintea mult prea clamatei revendicări a drepturilor. Pentru că nu există drepturi fără responsabilitate. Nu există libertate fără limite. Nu există reușită fără muncă. Și nu există pregătire autentică fără efort. 

       Poate că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le înțeleagă copiii noștri: lumea în care vor intra după terminarea școlii nu le va oferi nimic doar pentru că li se cuvine. Drepturile, oricât de importante sunt, devin fragile atunci când nu sunt susținute de competență, de muncă și de responsabilitate. De aceea, uniforma pe care o introducem în acest an nu este doar un element vestimentar. Este și o încercare de a redefini identitatea acestei instituții a Bușteniului, de a le spune copiilor că aparțin unei comunități, că reprezintă această școală și că ceea ce fac aici îi reprezintă, într-o anumită măsură, și pe cei de lângă ei.

         Copiii sunt din ce în ce mai puțini. Este o realitate pe care nu avem voie să o ignorăm. Dar tocmai pentru că sunt mai puțini, fiecare dintre ei trebuie să conteze mai mult. Trebuie să îi ajutăm să înțeleagă societatea în care trăiesc. O societate în care, la capătul școlii, drepturile nu pot fi despărțite de responsabilitate, iar libertatea nu poate fi despărțită de muncă. Iar dacă școala nu îi învață acest lucru, cine o va face?

​

         Stimați părinți,

         Sunteți primii noștri parteneri.

      Nu vă cerem să fiți de partea școlii împotriva copiilor dumneavoastră. Vă cerem ceva mult mai important: să fiți alături de noi pentru binele lor. Vă rog să rămâneți deschiși dialogului. Să ne căutați atunci când aveți nelămuriri, să ne spuneți atunci când ceva nu funcționează, dar și să aveți disponibilitatea de a asculta. Și, mai ales, vă rog să vă uitați cu adevărat la copiii dumneavoastră. Să îi verificați. Nu doar catalogul, notele sau absențele, ci și ceea ce citesc, ceea ce urmăresc, ceea ce gândesc, ceea ce îi preocupă și oamenii în care încep să se transforme. Un copil nu se educă doar la școală. Dar școala și familia pot face împreună ca educația să devină o construcție solidă, nu o sumă de reproșuri.       

         Dragi colegi,

      Știu că locul nostru de muncă devine un spațiu din ce în ce mai plin de provocări și mai puțin protejat. Ni se cere să fim mai multe instituții într-una singură, de unii singuri. Se ignoră că ceea ce nu poate oferi o societate în întregul ei nu poate oferi doar școala. Știu că avem reguli multe, responsabilități multe și așteptări care par, uneori, imposibil de împăcat. Dar cred că avem în continuare privilegiul de a face una dintre cele mai importante meserii din lume: aceea de a contribui la devenirea unui om. Și poate că aceasta este măsura adevărată a unui an școlar: nu câte documente am întocmit, nu câte probleme am rezolvat și nici măcar câte rezultate am obținut, ci câți copii au plecat din școala noastră puțin mai pregătiți, puțin mai responsabili și puțin mai buni decât au venit.

 

         Vă doresc tuturor un an școlar bun, cu sănătate, cu răbdare și cu încredere unii în ceilalți.

 

                                                                                         Director,

                                                                                 Petrea Constantin